Funny little feeling

2 Aprilie 2008
-Gărgăunii ăştia ai tăi…
-Gărgăunii mei sunt sfinţi.
-Asta ce mai e? Mă-ntreabă mama alarmată.
-E o aluzie la o tragedie în care un personaj spune " A… Dar nebunia ta e sfântă".
-Recunoşti că-ţi lipseşte o doagă?
-Chiar deloc. Mintea mea e un butoi cu doagele-ntregi, dar aşezate altfel decât prevede logica tradiţională.

 

  • Share/Bookmark

Psycho Killer

17 Martie 2008
Sufletul s`a prelungit cu aceasta ramura plina de sunete, fructe parguite de dor. Nu ma chema in aceasta clipa; trupul meu cutreiera nori de parfum. Maine ne vom rapi unul altuia chipul in memorie. Sa nu tipi la venire daca ma vei vedea imbracata cu haina curcubeului. Mi`am ingropat cuvintele in cenusa si`am inceput sa culeg aripi frante de pasari. Amestecand fantasme albe si verzi a iesit un vis proaspat de primavara. Fie ca pasul tau sa se opreasca in fata unei nopti de piatra.
 
 
  • Share/Bookmark

Scrisoare catre []

27 Februarie 2008

Probabil vei fi la fel de uimit ca si mine la citirea acestor randuri -
de altfel, nici eu nu mai stiu de ce iti scriu. E`adevarat, pana acum
eram increzatoare in  propriile`mi forte; azi, acum, totul imi pare
ilogic, lipsit de sens. Eu nu`mi mai apartin, nu mai sunt fiinta, ci
obiect. Ocup primul loc in orgoliul prietenilor mei, si ultimul in
stima lor. Acum nu pot avea decat o singura fericire si anume, ca asa
plina de prieteni cum am fost mereu, sa reusesc sa ma departez de tot
si sa`mi canalizez toata atentia asupra propriei mele persoane, desi
m`am considerat dintotdeauna a`mi fi cea mai buna prietena. Eu, care nu
vreau sa`mi ingadui sa`mi impartasesc sentimentele si sa`mi compatimesc
situatia si care am orgoliul de a nu comunica nimanui ceea ce traiesc,
realizez acum ca e doar o parte din mine. Eu -azi- nu ma mai ruinez, nu
ma mai inchid in mine; tocmai de aceea am decis, poate, sa`ti scriu.
Da! Gust fericirea cu graba, ca si cum as presimti ca fericirea mea nu
are nici un viitor. In cazul meu, insa, totul s`a petrecut cu o viteza
infioratoare, care ma face sa cred ca nimic nu mai e la fel si totodata
identic. Am avut parte de cateva zile grele; de curand, in urma vizitei
la doctor, am aflat ca voi revedea Timisoara -  si stii cat de mult imi
lipsea -, dar circumstantele sunt total nepotrivite. Ti`am povestit si
in alte ocazii despre durerea mea de picior; ei bine, se pare ca in cel
mai rau caz va trebui sa ma operez, iar in cel mai bun, voi ramane cu
un fel de "a 2a glezna" la picior – total inestetica – Intelegi, deci
ca sunt stapanita – impropriu spus – de un sentiment de angoasa, care
incet, incet se transforma in frica. Si totusi, a`ti da amanunte despre
noua mea viata – spun noua pentru ca multe s`au intamplat in aceste
cateva zile- ma gandesc ca te`ar plictisi. Ti`e cunoscuta, probabil,
acea uitare totala de sine, izvorata dintr`o iubire puternica,
increzatoare, impartasita, in fata careia cei neiubiti se simt
vietuitoare inutile in creatiune. Si desi regreti ca in trecut ai
impartasit poate prea mult din aceasta iubire, fara sa realizezi ca nu
ai si primit`o, nu te poti stapani; inca mai imparti acelei persoane
particule din inima ta, si nu vezi cum ar fi cu putinta ca pe viitor sa
strangi o alta mana decat aceea pe care ai strans`o mai ieri in mainile
tale. Creierul nu admite nici un efort, nici macar amintirea, nimic din
ce l`ar putea distrage de la unicul gand cu care se hraneste fara
incetare. Existenta nu mai inseamna decat implinirea reiterata a unei
dorinte continue, sufletul nu mai e decat vestela cu misiunea de a
intretine focul sacru al iubirii. Si totusi, incep sa ma tem ca`ti
devin si tie o povara. N`am cerut, oare, si`asa prea mult de la tine?
Amintirea trecutului, plin de bucuriile gustate alaturi de tine, m`a
sustinut impotriva singuratatii prezentului. Cu iuteala vantului sau a
vulturului care se intoarce la cuib, m`am reintors la tine, am
strabatut distanta ce ne desparte. Flacarile lumanarilor n`au palpait
cumva pe acolo? Taciunii din vatra n`au trosnit? Nu te`au tinut
urechile? Lucrurile astea, le scriu pentru tine. Numai tie as indrazni
sa`ti spun ce bine si ce rau ma asteapta, rusinandu`ma si de unul si de
celalalt. Pentru mine, binele este tot la fel de rar pe cat ar trebui
sa fie raul. Nu fii ingrijorat in privinta mea. Daca prezentul e rece,
gol, marunt, viitorul e azuriu, bogat si stralucitor. Astazi, m`am
simtit aproape fericita. Nu semanam noi cu pasarile codrului,
cantandu`ne firea intreaga, dar ascunzandu`ne de privirile oamenilor?
Ti`am scris acum in speranta ca legatura noastra va redeveni ce a fost
odata. Eu, eu m`am mutat in alta lume. Aici, intr`adevar, totul e
spectacol, comparatie, invatatura. O lume in care orice albina isi are
fagurele, in care orice suflet isi gaseste hrana dupa care tanjeste.
Asa ca, daca acum sufar, nu ma caiesc de nimic. Iubirea noastra nu e o
legatura obisinuita; tu ma iubesti pentru ca sunt, iar eu… Nici nu
stii cat te iubesc!

  • Share/Bookmark

Genericul final [OCS day]

11 Februarie 2008
Pot sa respir, pot sa respir, sunt in viata, de ce nu ma mir? Cand
pot sa respir, pot sa respir. Ma bucur si tac, dar ce sa fac, ca
fluturii mei nu mai au stomac in care sa zboare. Deschid un ochi, nu
vad nimic, e mult prea intuneric, imi zic, dar ce sa ma fac, ca
fluturii mei nu mai au stomac in care sa zboare. Suntem cu totii niste
molii fierbinti, tragem toti cu viata de dinti, dar fluturii nu mai au
stomac in care sa zboare…
Sunt chiar aici, in fata ta, nu ma lasa, hai nu te lasa, stii
absolut totul despre mine, asa cum stiu si eu totul despre tine. Eu
sunt copilul rebel din tine, sunt nebunul care stie ce`i bine, pentru
mine, pentru tine, mai ales pentru tine. Sunt tot ce stii tu despre
frumos, eu nu te las sa arunci hartii pe jos, eu iti arat tot ce e
bine, te invat sa privesti lumea prin mine. Fac orice ca sa te simti
mai bine, eu sunt cel ce creste in tine, unde te doare, intr`o clipa`i
mai bine, eu sunt copilul din tine. Eu te ridic, te fac sa fii mai bun,
tot eu te las sa fii putin nebun, sunt partea din tine care stie ce`i
bine, sunt copilul din tine, care stie ce`i bine.
Da, de ce mi`e frica inca nu am scapat, am uitat ce vroiam sa va
spun, imi amintesc ca era important, imi amintesc doar c`am uitat. Nu
mi`o lua in nume de rau, poate ca azi nu vorbesc numai eu, poate vrei
sa vii in locul meu. Vreau sa incerc ce n`am incercat, vreau sa uit tot
ce am invatat, vreau sa v`arat ce nu poate fi aratat. Da, de ce ti`e
frica nu ai cum sa scapi, ai uitat de ce ai venit, poate ai venit doar
ca sa pleci. Uita tot, lasa`ma pe mine sa`ti arat, lasa`ma sa te invat
ce se intampla acum cu tine, frica nu tine cu mine, frica nu tine cu
noi, frica nu tine cu tine. Sinceritatea curma vieti, cand o sa
inveti?!
Vreau sa pot sa m`ascund, vreau sa vad cat mai mult, vreau sa vad cand mi“e frica cel mai mult.
 
 
 
 
[You can be my chemical! ]
  • Share/Bookmark

Rostul, roiul, rolul

31 Ianuarie 2008
   Stupid, post`ul anterior spune clar "blog inchis" .
 
   Da, cred ca am revenit.  Nevoia permanenta de a scrie si de a`mi elibera sentimentele undeva unde stiu ca e posibil sa se regaseasca alte sute de oameni, a fost prezenta in mintea mea timp de cateva saptamani. Si iata`ma din nou, scriind, povestindu`mi viata. Si cum am decis acum ceva vreme, nu ma voi mai folosi de acea masca, voi fi eu. Amelia, incantata.  – pornim impreuna pe un drum nou. Do you wanna run away together?! -
   Ma simt noua. Dar nu ma simt prea bine, trebuie sa recunosc. Intalnesc in fiecare dimineata, cand ma trezesc, o imagine oglindita pe "peretele" stabilit intre mine si realitate. Sunt eu, dar nu ma simt aceeasi. Aceeasi insemnand un zambet. Care lipseste. De cele mai multe ori.  – chiar ii duc lipsa. -
   Azi am intrat oficial in vacanta, vacanta aia pe care o astepti dupa un semestru scolar, care din punctul meu de vedere, a fost groaznic, dar care a fost inchis. Bine sau rau, e inchis; de azi nu exista pentru mine. Si vorbind de existenta, azi mi`a trecut iar prin minte gandul ala negru care acum cateva luni era rezolvarea, scaparea, sau cum naibii s`o numi. Azi am vrut din nou, dupa atatea luni, sa nu exist. Si oarecum am reusit s`o fac, si abea azi am realizat ca fac asta de ceva vreme chiar. Sunt destui oameni pentru care eu nu exist. Care m`au uitat, sau poate eu i`am uitat pe ei – si daca am facut asta, imi cer sincer scuze. Ipocrita sau nu, nu`mi pasa daca ma luati in seama. Da, sunt paranoica. Fac dialog prin monolog. – sau oameni pe care nici macar nu`i cunosc, nu ma cunosc, si iata, putem trai unii fara ceilalti. 
   Exista atatea modalitati prin care putem lua legatura cu restul lumii si daca intr`adevar vrem sa ne facem prieteni noi, asa cum sustinem multi dintre noi, de ce nu actionam? Pana la urma, nu are cum sa fie atat de greu. Suntem cu totii oameni, nu? Sau poate ca avem si extraterestrii printre noi – gandul nu ma inspaimanta, sincera sa fiu. -  Dar pana la extraterestrii, diavoli, demoni, monstrii, psihopati si toate cele, unde sunt oamenii? Cum se face ca vrem sa ne facem cu totii auziti, ascultati, dar nimeni nu striga dupa "ajutor". Ne inchidem in custi, ca niste salbatici. Slabatici! Da, asta suntem; oameni cu ganduri restranse in cutia craniana, ca intr`o cusca a mortii. Nu se moare din a spune adevarul, din a cere ajutor, sau din a recunoaste ca iubesti.
   Azi mi`am invins temerile. Eu, am strigat dupa ajutor. Si a venit de indata. Tu ce vei face?!     – Lie in the sound. Music has our answers. –  
 
 
[ P.S.  :  Everybody wants to be special here. They call your name out loud and clear. Here comes a regular. Call out your name. Am I the only one here today?! ]

  • Share/Bookmark

Lie in the sound

20 Ianuarie 2008
Blog inchis, hi5 inchis.
 
Daca pana acum o jumatate de an m`am descurcat si fara ele, acum de ce nu as reusi? 
 
[I love you more than I should, so much more than is good for me, more than is good. ] 
  • Share/Bookmark

Dinamita

4 Ianuarie 2008
Orbitor. 

  
Ieri nu, azi nu, maine nu.
De mai bine de o saptamana – implicit de anul trecut – imi tot aman "reprezentarea grafica a gandurilor", care inainte imi era atat de la indemana, astfel ca nu trecea zi fara sa mai postez ceva, fara sa imi "reprim" gandurile – desi ma indoiesc de alegerea acestui cuvant, lucru, pe care observ, il fac de ceva vreme ; cuvintele care imi vin in prima instanta in gand, mi se par fie inadecvate, fie folosite gresit, conotatia lor pornind adevarate revolte interioare, stari de "insuficienta logica" – Doamne, nici nu cred ca exista asa ceva, dar asta simt – care evident, nu aduc nimic bun in mintea unui copil – pana la urma, asta sunt, nu? – care incearca din rasputeri sa scoata ceva bun din cutia aceea "magica" pe care o tine pe umerii lui usor pronuntati, dar de care este sigur ca are ceva de spus, poate chiar si de obiectat, dat fiind ca imi plac discutiile in contradictoriu.
Si bun, deja incep sa ma abat de la motivul "intemeiat" care m`a determinat sa "revin" si sa imi reiau "postul de editor personal", si, Doamne, azi chiar nu aveam chef de nimic. M`am afundat in lectura, mi`am gasit o carte, care desi are un titlu care posibil a starnit controverse – "Povestea tarfelor mele triste" de Gabriel Garcia Marquez – reprezinta o adevarata poveste de viata, viata unui ziarist de nouazeci de ani, dar care stia ca varsta nu se masoara in anii pe care ii ai, ci in cei pe care crezi ca ii ai. Poti fi copil la cei nouazeci de ani, sau chiar matur la cei saisprezece.
 
Cateodata e bine sa stii sa te impulsionezi si singur.  

  • Share/Bookmark

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

P A R E R E A T A